0753.356.248 (L-V:8-17) hello@art-nativ.ro

“Indiferent cat de absurd ar parea, oamenii ar face orice pentru a evita sa stea fata in fata cu propriul lor SUFLET.” Carl Gustav Jung

Inca de anul trecut imi doresc sa impartasesc cu voi cateva experiente personale care pentru mine au avut un impact foarte mare.

Astazi am ales sa vorbesc despre frica si agresivitate, doua aspecte destul de importante din viata noastra, care abordate cu superficialitate au un impact, as putea zice in defavoarea noastra in ceea ce ne priveste propria viata si viata sociala.

Sa lucrez cu propria-mi frica, mi se parea relativ cunoscut, nu si usor (o abordasem in terapia persoanala); sa lucrez cu propria-mi agresivitate… pai, aici chiar intampinam probleme, in special problema de a interactiona cu persoanele cu abordari agresive, toate reactiile imi treceau prin corp si indirect imi provocau raspunsuri agresive. O sa le iau pe rand pe fiecare pentru a va povesti propriul meu proces de constientizare, care m-a adus astazi sa fiu o persoana mult mai implinita si toleranta in primul rand cu mine insami.

Ceea ce este foarte important de precizat, e ca aceste doua procese s-au produs intr-un mediu securizant in cadrul grupului de formare art terapeutica Phronetik® din care eu fac parte. De tot settingul sedintelor s-a ocupat formatoarea noastra minunata Gabriela HÜETTER care prin minunata ei prezenta a creat o atmosfera plina de incredere si iubire neconditionata.

Fata in fata cu FRICA

… M-am apucat de treaba destul de rapid, deoarece imi era deja clar, ce fel de frica avea inca o putere destul de mare asupra mea. Frica de MOARTE  (si aici am inclus moartea celor dragi si apropriati si apoi moartea mea – a propriei mele esente).

Am inceput prin a-mi desena creierul ca o samanta care ma contine pe mine embrion adult -eu la varsta acutuala, eu cu fricile prezente-. Asta pentru ca frica de propria-mi moarte, nu era aceea in care eu nu as mai exista ca fiinta pe acest Paman, ci frica de a-mi pierde ratiunea. Ceea ce m-a uimit la acest proces, e ca nu am mai simtit nevoia sa realizez ceva frumos, liniile ieseau pur si simplu la suprafata si ma ajutau sa constientizez ceea ce se intampla in interiorul meu -aveam incredere in proces. Apoi cu un curaj pe care nu as putea sa il descriu in cuvinte, am realizat copacul. Desi ma asteptam la un proces sumbru cu multe trairi dureroase si grele, trezindu-ma, fata in fata, constienta fiind de propriile frici am ajuns sa simt curajul si pe langa aceasta emotie care iti ofera foarte multa incredere, am mai simtit si ca imi place ceea ce iasa din samanta –estenta mea, ceea ce eu sunt in viata de zi cu zi, ceea ce creste din multa IUBIRE si ACCEPTARE. Primii pasi catre o relatie toleranta cu mine insami, unde perfectiunea nu mai e pe primul loc.

Fata in fata cu AGRESIVITATEA

Trebuie sa recunosc ca acest proces a inceput putin mai greu pentru mine, eu fiind o fire destul de rapida in reactii cu un spirit usor bataios. Deoarece nu imi stapaneam cum as fi vrut reactiile la agresivitatea din jur, mai exact ceea ce eu percepeam agresiv, am ales sa “incui” acea parte din mine, abordand o atitudine exterioara pasiva, interior-agresiva, o hotarare nu tocmai potrivita (insa la acel moment a reprezentat o solutie).

In capul meu imi imaginam cum ar fi sa fac un dezastru total, sa stropesc cu culoare, sa rup, sa distrug, materiale – cand dintr-o data m-am surprins luand o frunza de jos pe care mai apoi am inmuiat-o in culoare si am inceput sa pictez un cerc. Nu simteam de loc agresivitate, iar acest lucru ma confuza, asa ca am ales sa continui sa raman conectata la ceea ce simteam sa fac si la ceea ce gandurile incercau sa desluseasca, sa urmaresc starea de compasiune. Am avut foarte multe insight-uri puternice legate de ceea ce rascolea agresivitatea din mine. Cel mai important sentiment pe care l-am trait, il pot descrie tot printr-un citat al lui G.Jung “Tot ceea ce ne irita la altii ne poate face sa ne intelegem pe noi insine”. Astfel am inteles cum de fapt eu hraneam acele senzatii si emotii, pentru ca alegeam sa ma tin legata de o poveste din trecut pe care mi-o repetam la nesfarsit.

Ca si invatatura, aleg sa traiesc in prezent, sa reactionez din esenta mea, ceea ce eu sunt, sa iau lucrurile asa cum vin cu multa rabdare si calm, atat cat pot…

♥♥♥O insotire potrivita in terapie ne poate oferii ceea ce eu am descris mai sus, doresc sa subliniez ca trairile nu sunt aceleasi atunci cand lucram pe cont propriu; de aici puteti singuri sa observati rolul si importanta TERAPEUTULUI. ♥♥♥