Feeling lucky with my art-therapy knowledge
Nu am câștigat niciodată la lotto, însă atunci când în cabinetul de consiliere am avut ocazia să cunosc un tânăr cu tulburări de limbaj -mai concret –bâlbâit, m-am simțit cea mai norocoasă persoană din Univers! Ceea ce m-a făcut să simt acestă emoție puternică a fost bineînțeles faptul că mă îndrăgostisem de art-terapiei de câteva luni și astfel dețineam tot felul de unelte valoroase numai bune de folosit în recuperarea acestui băiat.
Aveam câteva cunoștințe despre această tulburare, dar nu am lucrat niciodată ca și logoped. Teoretic era destul de ușor să mă întorc la cursurile din facultate și să le urmez, practic un caz de bâlbâiala este cu adevarat o provocare! Cu toate acestea eu eram liniștita și încântată de ceea ce urma să fie o călătorie plină de aventură și experiențe folositoare atât pentru mine cât și pentru copil.
Bâlbâiala este o problemă de ritm sau o problemă de vorbire. Într-o manieră mai restrictivă afirmăm că bâlbăiala este un tip de vorbire care demonstrează reacții hipertonice anticipative. Bâlbâiala poate fi văzută ca o perturbare a fluidității verbale, rezultat al unei emoții negative; în acest caz, actul vorbirii este însoțit la mai mulți copii de o reacție intensă de frică. (citat de Maria Anca, 2007)
Copiii cu tulburări de ritm și de fluență întâmpină câteodată probleme în exprimarea verbală a gândurilor, nevoilor, sentimentelor sau a emoțiilor. Aceștia folosesc propoziții scurte în procesul de exprimare și rareori sunt ei cei care inițiază conversația.
Procesul activităților creative încurajează spontenaitatea copiilor cu tulburări de vorbire, iar promovarea inițiativelor creative le oferă emoții pozitive și încredere în propriile lor forțe. Când aceștia experimentează succesul în anumite activități, se simt mai bine și comunică mai ușor.
Iar asta este exact ceea ce face art-terapia: oferă spațiul, structura, materialele variate și certitudinea unei reușite! Art-terapia susține exprimarea liberă, fără nici un fel de constrângere, astfel încât persoana care experimentează acest tip de intervenție poate să fie lipsită de talent. Creativitatea este oricum în interiorul fiecărui om, tot ceea ce trebuie să facem este să îi dăm frâu liber și să învățăm să o ascultăm.
Băiatul despre care o să vă povestesc astăzi s-a prezentat la cabinetul de asistență psihopedagogică din școală, la îndrumarea directoarei, datorită faptului că în urmă cu 7 luni tatăl acestuia s-a sinucis, acest fapt declanșându-i copilului bâlbâiala.
În urma șocului suferit, tânărul întâmpina probleme atunci când trebuia să se exprime –aparea bâlbâiala, iar câteodată refuza să vorbească deoarece colegii lui râdeau de el. Bâlbâiala copilului are impact asupra activităților de zi cu zi. Vorbitul în fața unui grup mare de oameni, școala sau vorbitul la telefon, reprezentau pentru el o provocare, acest lucru afectându-i modul în care copilul interacționa cu copiii de vârsta sa.
Consilierea prin tehnici art terapeutice a avut ca și scop întelegerea și acceptarea emoțiilor și clarificarea a ceea ce înseamnă și presupune bâlbâiala (și tot ceea ce ține de felul în care aceasta a aparut).
Activitățile folosite sunt din gama activităților specifice terapiei prin artă (harta emoțiilor, colorează emoțiile, iar ca și tehnică principală Jurnalul Creativ –Lucia Capacchione).
Jurnalul creativ: este o modalitate prin care copiii pot să se cunoască mai bine; de asemenea poate ajuta în dezvoltarea abilităților de scris sau desenat. Metoda constă în exerciții simple, care se realizează într-o agendă sau un jurnal personal. Exercițiile sunt realizate în așa fel încât îi ajută pe copii să: îsi exprime emoțiile și gandurile, să se simtă confortabil să scrie sau să deseneze, ajută la dobândirea unui obicei de auto-exprimare, dezvoltă comunicarea în imagini sau cuvinte, îi determina să fie mai observatori, să se cunoască mai bine și să se placă mai mult. Jurnalul creativ îi determină pe copii să-și folosească imaginația și talentele naturale, dezvoltă concentrarea acestora și îi ajută să-și gasească înțelepciunea interioară.
În acest jurnal, de-a lungul a 16 ședințe, noi am punctat teme precum: despre mine, eu și ceilalți, situații din viață, lumea mea și viitorul meu. În cadrul acestor ședințe în cabinetul de consiliere au fost la dispoziția tânărului o sumedenie de materiale artistice: cartoane colorate, mărgele, sârme, elemente din natură, culori acrilice, carioci, markere, culori de ceara, ace, ață, obiecte reciclate, plasticuri, ștampile etc. Multitudinea materialelor i-au oferit copilului liniste interioara și dorința de exprimare astfel încât acesta abia astepta sa se prezinte la cabinet. Jurnalul a fost folosit atât în cabinet cât și în timpul liber al copilului.
Mai jos puteți observa un preview pentru una din temele abordate:
Corpul meu/ EU :Ce se întâmplă?
Obiective:
- Conștientizarea, acceptarea și restructurarea EU-lui;
- Întărirea încrederii în sine;
- Creșterea stimei de sine.
- Ancorarea unei imagini de sine pozitive;
- Conștientizarea responsabilității pentru transformarea de sine.
„Desenați forma corpului d-voastră. Dacă sunt parți ale corpului care vă dor sau care au anumite probleme, folosiți culorile pentru a le semnaliza. Alegeți culorile care exprimă cum vă simțiți în acele părți ale corpului.
Imaginați-vă că fiecare parte a corpului poate vorbi. Puneți următoarele întrebări fiecărei părți din corp pe care ați colorat-o și scrieți de asemenea și răspunsurile.
- Cine ești tu? ( partea de corp specifică: gura, genunchi,mâna, deget etc.)
- Cum te simți?
- De ce te simți așa?
- Ce aș putea face ca să te ajut?
În urma intervenției am reușit să completăm și să sprijinim nevoia tânărului de a mai rămâne copil, să diminuăm agresivitatea specifică situațiilor conflictuale (atunci când ceilalți râdeau de exprimarea lui) și l-am ajutat să conștientizeze că are nevoie de sprijin și ajutor si că rolul lui este de frate și nu de părinte pentru ceilalți frați ai săi.
În acest caz se presupune că bâlbâiala a apărut pe fond emoțional în urma șocului suferit, având ca factori psiho-sociali: stresul determinat de șoc, sperietură, spaimă, fustrare, vinovăție. Toate aceste emoții au fost experimentate în procesul terapeutic astfel încât acesta să reușească să le înțeleagă și să le restructureze, iar sentimentul de vinovăție și gândul că dacă ajungea mai repede îl putea salva pe tatăl său au fost de asemenea prelucrate.
Pe lângă cele enumerate mai sus, tânărul a înțeles că anumiți factori precum cei de menținere pot fi schimbați, deoarece contolul este la el -anxietatea de a se exprima în public; însă factori ecosistemici nu îi poate schimba el -faptul că ceilalți elevi râd de problema lui.
Astfel procesul art-terapeutic al băiatului a implicat activități care să faciliteze procesul de autocunoaștere, dezvoltare personală, dezvoltarea inteligenței emoționale, dezvoltarea autocontrolului și a capacității de rezolvare a problemelor.
În acest caz, pe lângă ședințele săptămânale de logopedie, terapia prin artă a fost un real succes în procesul de reabilitarea al copilului, lucru care ne-a oferit foarte multe amintiri vizuale și nu numai, atât mie cât și tânărului luptător!