Textul de mai jos reprezintă un interviu realizat de catre Patricia Cîrtog pentru revista Exercițiul18. Mulțumesc Patricia pentru invitația de a ma apleca către acest subiect care mă ” parazitează” și pe mine în multe aspecte ale vieții, acum mai puțin ca în trecut.
1. Cum ai descrie perfecționismul şi un comportament perfecționist?
Perfecționismul e o stare de “muncă” continuă către a atinge ceva inexistent care în aceleași timp te ține departe de samanța ta; comportamentele perfecționiste scot în evidență răni interioare profunde precum: nevoia de a fi văzut, validat, iubit sau acceptat. Capcana comportamentelor perfecționiste este tocmai faptul că ne răpesc împlinirea și zâmbetul. Întotdeauna e loc de mai bine, primești cu greu aprecieri, observi mai degrabă ceea ce nu funcționează decât ceea ce funcționează, te judeci pe tine și pe ceilalți, nu delegi pentru că tu știi să faci cel mai bine o anumită treabă până la identificarea cu propriile comportamente -toate aceste sunt semne care iti arată o tendință către perfecționism.
2. Influențează educația primită în copilărie dezvoltarea unei nevoi de perfecționism? Cum ne influențează mediul în care creştem?
Nu atât de mult educația este cea care ne influențează, cât atașamentul, felul în care am fost văzuți sau dimpotrivă nu am fost văzuți în primii ani de viață de către persoana care ne-a îngrijit. Până la urmă perfecționismul nu are de-a face cu exteriorul, ci ne arată o dificultate de relaționare cu sine. Mediul în care creștem are un impact foarte mare asupra ființei, deoarece până la aproximativ 7 ani copilul absoarbe inconstient aproape tot ceea ce este în jurul lui: energie, comportamente, tensiuni, conflicte; absoarbe atât pozitiv cât și negativ, și nici nu are capacitatea de-a le selecta, deocamdată. De aceea încă din primii ani, puiul de om învață să își pună straturi de armură peste esența lui, învață prin observare, prin modelare, imitare, și prin propriile lui experiențe să se îndeparteze de sine pentru a fi acceptat și văzut, validat și oglindit de către cei care îl îngrijesc. După cum e lesne de înțeles, perfecționismul se propagă de la o generație la alta, iar unii copii dezvoltă sentimentul că nu sunt „asa cum ar trebui să fie”. Perfecționismul ascunde nevoia de conexiune și teama unui sine imperfect.
3. Ce beneficii ne aduce pe plan interior?
Perfecționismul vine la pachet cu destul de multe beneficii, însa din punctul meu de vedere nu sunt întotdeauna esețiale sau de lungă durată. Ce îmi vine prima dată în minte este DEVOTAMENTUL –perfecționiștii sunt întru totul devotați scopului lor, poate chiar obsesiv, cum spunea Charles Bukowski “Find what you love, and let it kill you.” REALIZARILE EXTRAORDINARE în spatele cărora am putea să găsim insecurități, durere interioare și îndoială de sine, astfel succesul fiind doar un antidot temporar al acestor emoții inconfortabile.
Ce îmi mai vine repede în minte ca beneficiu, suna cam așa: atentia la detalii, eficacitate, buni organizatori, toate acestea construiesc în timp stima de sine, atunci când perfecționismul este într-un stadiu funcțional.
4. Cum dăunează perfecționismul viața noastră de zi cu zi?
Perfectionismul fura bucuria si dragostea de a trai liber si spontan, daca ar fi sa ne gandim la o metafora, eu vad aceasta conditie precum „Fata Morgana” in desert –un miraj. Focusându-ne pe atingerea perfectiunii ne scindăm de ceilati, începem să emitem judecati, considerând ca doar parerea noastra este adevarată, luptând pentru aceste opinii cu înversunare. În realitate este imposibil să nu emitem judecăti, deoarece judecata este modul în care gândeste mintea umană. Frecventa joasa, apasătoare din jurul judecătii apare atunci când ajungi să te identifici cu ceea ce gândesti, cu alte cuvinte judecătile îti definesc identitatea si te fac să te simti mai în sigurantă. Bineînteles să frecventa din jurul judecătii poate sa crească, devenind una luminoasă atunci când esti constient că o faci, în acel moment nu mai esti prizonierul propriei tale minti.
În acest context o fiintă care are înclinatii către perfectionism ar putea să găsească unele indicii în următoarea întrebare: Prefer mai degrabă să am dreptate, sau să fiu fericit/ împlinit?
De asemenea perfectionismul contine unele paradoxuri profunde. Dacă tintesti constant către perfectiune aceasta va înflori la un moment dat în tine sub formă naturală. Vei trece dincolo de însăsi definitia perfectiunii. ”A trăi într-o stare de perfecțiune presupune moartea mintii si, din această perspectivă, perfectiunea este un sfârsit. Când realizezi perfectiunea, evolutia încetează” Richard Rudd.
5. Are legătură cu o voce critică din noi? Ce îmi poți spune despre această voce? O putem controla? Prin faptul că ne criticăm pe noi, îi criticăm şi pe ceilalți?
Copiii sunt extrem de conștienți și capabili să perceapă sentimentele părinților față de ei, precum și de sentimentele părinților față de ei înșiși. Cele mai multe credințe negative de bază sunt transmise de la o generație la alta, pur și simplu pentru că părinții transmit, fără să știe, credințele negative pe care le au față de ei înșiși asupra copiilor lor. Ca adulți, trebuie să experimentăm și să înțelegem pe deplin durerea din propria noastră copilărie pentru a preveni transmiterea acestei dureri copiilor noștri.
Vocea interioară negativă pe care o experimentăm ca adulți reprezintă rezultatul direct al apărărilor pe care le-am dezvoltat în copilărie pentru a face față evenimentelor stresante sau dureroase. În calitate de copii, aceste mecanisme oferă protecție împotriva durerii emoționale pe care am trăit-o în familiile noastre, dar, ca adulți, acestea ne vor limita și ne vor împiedica să ne dezvoltăm la adevăratul nostru potențial.
Fiind un observator al acestor voci si oferind un spatiu constient, notandu-le, devenim constienti de mesajul lor profund. Darul transformari acestor voci apare lin prin starea noastra de PREZENTA. Iar acest dar poartă numele de INTEGRITATE. Mesajul vocilor nu este nici bun, nici rau ele doar ne arata locul care are nevoie de iubirea si atentia noastra pentru a se intregi. La fel se intamplă și cu celelalte persoane. Ceea ce ne activează în a ne angaja să judecam în afara îți arata tema sau calitatea vieții care are nevoie să fie crescută, maturizată, transformată.
6. Există un element natural cu care ai putea asocia perfecționismul?
In starea naturala pura cu toții ne-am nascut perfecți…Suntem PERFECT de imperfecti.
Ceea ce simt sa îți răspund acum, e că depinde de situație perfectionismul ar putea fi prin rotație toate elementele naturii precum și ființa umană, când apă, când foc, când aer, când pământ, când metal, când lemn și așa mai departe.
7. Cum putem recunoaşte că suntem perfecționişti? Ne poți da nişte sfaturi despre cum am putea să reducem perfecționismul? (rspunsul 1 și 5 atinge această întrebare)
Câteva semne ale perfectionismului ar fi: gândirea totul sau nimic. Perfecționiștii, tind să-și stabilească obiective înalte și să lucreze din greu pentru acestea, atitudine critică, motorul de muncă este frica, standardele nerealiste, focusul este pe rezultate, obiectivele neîndeplinite duc la deceptii, deprimare , frica de esec, defensivitate, procrastinare, stimă de sine scăzută.
Primul pas pentru a crea spatiu pentru perfecționism este să recunoaști că manifești acest comportament, apoi să te întrebi ce hrănește perfecționismul în interiorul tău? Cand esti pregatit/ă să încerci să îți imaginezi care ar fi șcenariul cel mai îngrozitor ce ți s-ar putea întâmpla? Apoi să îți identifici standardele și ulterior să le ajustezi. Urmărește-ți discursul interior și notează-l într-un jurnal. Găsește un motiv semnificativ să te îndepărtezi ușor-ușor de aceste miraje. Experimentează, cât mai mult –pornește cu entuziasm in drumul tău inițiatic, în călătoria minunată a vieții.
8. Atunci când eu am devenit foarte perfecționistă, eram mereu stresată şi nu mai găseam bucuria de a mă juca. Îmi poți explica acest efect?
Perfectionismul vine la pachet cu stres, nemultumire și multă critică, dupa cum vezi doar citind aceste cuvinte, vibrațional se poate percepe o energie apăsătoare. Urmând veșnic niște pași, nevoia de control și teama de eșec blochează spontenaitatea și creativitatea ambele componente ale esenței noastre și ale copilului interior. Încearcă să îți amintești cum erai cand aveai 4-5 ani și îți doreai să te joci?! Cu siguranță nu erai preocupata de cat de calcata era rochia papușii sau de cat de perfect ai construit un cort din crengi în pădure, ideea de joaca și mai ales starea de ”a fi ” sută la sută acolo unde ești erau suficiente.
Prin joc noi ne exprimăm pe noi însine. Dacă interiorul nostru este nesigur, imperfect –asa cum se întâmplă de obicei in cazul persoanelor perfectioniste, atunci e nevoie de o muncă imensă pentru a ascunde acest aspect, această muncă ocupând tot spatiul bucuriei si al jocului.
♡ Viața asa cum e ea, e suficientă. ♡
9. Cum miroase perfecționismul?❤
Perfectionismul miroase umed -a pamant cu apă si aer îmbâcsit precum interiorul unei peșteri; calitatea acestuia o vad a fi rigidă, alunecoasă si în acelasi timp capabilă de oglindire profundă.
