Procesul de creație este privit ca și „raison d’etre” în art-terapie, prin care individul se confruntă cu el însuși pe mai multe niveluri și învață să se înțeleagă. În discuțiile legate de puterea creativității, Rogers (1993) sublinează că “Însuși procesul de creație reprezintă vindecarea. Produsul expresiv furnizează mesaje importante pentru individ. Cu toate acestea procesul de creație este cel care sprijină o evoluție profundă” (p.7).
Când art-terapia a evoluat către modalitățile terapeutice recunoscute, dezvoltarea sa a fost împărțită în doua tabere: psihoterapie prin artă inițiată de catre Margaret Naumburg (1966) și arta ca și terapie promovată de catre Edith Kramer (1971), ambele teorii fiind bazate pe gandirea lui Freud. Deși unii au considerat că abordările erau incompatibile, Ulman (1975) le integrează pe amândouă în propria sa teorie a art-terapiei. Harriet Wadeson (1987) a mers chiar mai departe, incluzând “pe lângă arta grafică și alte modalități de terapii expresive” (p. XXI) și a îmbrațișat o abordare eclectică de art-terapie „schimbarea metodelor în funcție de situație”. Rubin (1987) sugerează într-un sens foarte practic “ Cei mai mulți art-terapeuți sunt în primul rând pragmatici în orientarea lor și aplică ceea ce funcționează cel mai bine la acel moment” (p. 275).
Abordarea artei ca și terapie se bazează pe conștientizarea procesului psihic, incluzând inconștientul, dar nu se bazează pe descoperirea concretă a inconștientului sau pe interpretarea a ceea ce acesta înseamnă (Kramer, 1979). Misiunea terapiei prin artă este aceea de a sprijinii ego-ul, de a întreține dezvoltarea identității și de a promova maturizarea. În această abordare, consilierul funcționează mai degrabă ca si facilitator.
Terapia prin artă este „o intervenție psiho-educațională terapeutică care se focusează pe materialele necesare procesului de creare ca pe niște canale de exprimare și comunicare primare” (Shostak, 1985, p.19). Prin procesul art-terapiei, clientii explorează non-verbal și verbal problemele personale și potențialele probleme de dezvoltare. Acest proces poate facilita comportamentele sociale adecvate și promoveaza dezvoltarea afectivă sănătoasă. Terapia prin artă poate fi folosită intr-o sumedenie de probleme școlare: dificultăți academice, situații tensionante între colegi, conflictele cu profesorii sau consiliere profesională. Este în special folositoare în cazul adolescenților cu nevoi speciale de învățare, deoarece ocolește folosirea de abilități verbale, lucru care poate fi o parte din deficitul de învățare. Art-terapia a fost folosită de asemenea, în problemele aparute în urma unui divorț sau separare, moartea părinților, dependență sau abuz (Shostak, 1985).
Arta poate fi integrată cu ușurință în teoriile centrate pe client, comportamentale, cognitive sau cele focusate pe rezolvarea de probleme. Art-terapia centrată pe client îi încurajează pe adolescenți să se folosesască de mijloacele artistice pentru a se exprima, prin integrarea percepției și întelegerea sinelui si a mediului (Cochran, 1996). De exemplu, folosindu-ne de art-terapia centrata pe client, o fată în vârstă de 13 ani, ar fi încurajată să realizeze un colaj ilustrând felul în care ea se vede pe sine. În art-terapia comportamentală, adolescenții stabilesc scopuri prin intermediul propriilor produse artistice și exprimă mai multe comportamente adaptative. Un exemplu al acestei aplicații ar fi metoda podului, prin care un elev cu probleme de management al furiei, desenează un pod care se întinde de la comportamentul său curent până la cum își dorește el să devină. Apoi acesta enumerează secvențial, pașii pe care trebuie să îi parcurga pentru a-și ainge scopul. În art-terapia cognitivă, tinerii explorează gândurile irationale. Ca și exemplu, un elev poate fi rugat să-și descrie gândurile iraționale realizând o bandă cu desene. Folosind banda inițială, copilul poate înlocui gândurile anterioare cu unele mai funcționale. Art-terapia centrată pe rezolvarea de probleme sprijină pacientul în identificarea a ceea ce deja realizează bine, și construiește pe baza acelor virtuți. De exemplu, elevul poate fi rugat să reprezinte cu ajutorul picturii, un moment în care a fost foarte nervos pe profesorul de la clasă, însă nu s-a pierdut cu firea.
Terapia prin artă are ca și motor principal arta și după cum bine știm, aceasta are o putere magnifică de a vindeca și de a ajuta.
De ce și cum vindecă arta?
Arta reprezintă un alt fel de limbaj, ea are rolul de a face inconștientul conștient; reprezintă o modalitate de gândire care conduce omul către autonomie, este un intrument de cunoaștere și creștere, întreține „imaginația activa”, ajută copii să se dezvolte prin “modelarea” comportamentelor artistice și reprezintă o cale vie de ilustrare a problemelor care stau la baza sistemului familial…
ARTA reprezintă “o cale către întregire”(Rogers).
Rubin, J.A. (2009). Art-terapia: teorie și tehnică. București: Ed. Trei.
