de NONA ORBACH

În multe grădinițe din Israel, există un comportament comun îngrijorător. Copiii nu mai doresc să deseneze sau să mâzgălească, iar mulți devin frustrați și spun că desenele lor sunt urâte.

În aceste grădinițe paginile de colorat sunt adesea oferite de către adulți și uneori aceștia le chiar desenează imagini cerute de către copil, astfel încât acesta să le poată colora ulterior.

În urma acestor dinamici, copilul își compară desenele cu parintele sau profesorul. Astfel, fluxul natural al mâzgălitului și desenului din copilărie este perturbat la o vârstă foarte fragedă, iar copilul încetează să mai deseneze.

 O profesoară de grădiniță m-a rugat să o ajut cu această problemă, întrebându-mă dacă am putea remedia acest fenomen. 

 Vor mai mâzgăli copiii natural, spontan și bucuroși, chiar și după ce au fost expuși carților de colorat și/sau imaginilor copiate? 

Este posibil ca acest fenomen să fie remediat?

În dimineața următoare am mers la gradiniță și am pregătit o sugestie de activitate pentru câțiva copii.

Masa de explorat linii și puncte

Masa a fost amenajată cu patru tipuri de hârtii și câteva instrumente de desen de culoare neagră, de dimensiuni diferite cum ar fi markerele, pixurile sau creioanele etc.

”Ce este asta?” A întrebat primul copil.

 ”Aceasta este o masă pentru mâzgălit. Ți-ar plăcea să încerci?”

Într-un timp foarte scurt, mulți dintre copiii prezenți și-au dorit să încerce să mâzgălească și să creeze linii diferite. Bineînțeles că am expus lucrările imediat.

”De ce expui asta? Este doar o mâzgălelală”, au întrebat ei.

 „Expun fiecare lucrare pentru că îmi plac mâzgaliturile si diversitatea acestora. Există atât de multe feluri de a mâzgăli. Crezi că poți descoperi și tu câteva? Ar putea fi, de asemenea interesant pentru alti copii să privească și astfel să fie poate, inspirati de ceea ce vor dori să realizeze.”

Sensul și profunzimea acestei intervenții

Atunci când folosim doar liniile negre, încurajăm creierul să investigheze formele, liniile și punctele. Acest lucru i-a adus pe copiii în faza de dezvoltare naturală din care să creeze, astfel fluxul natural fiind înviat. Daca ar fi fost oferite pixuri si creioane colorate, cel mai probabil, copiii ar fi intrat în scheme precum curcubee, inimi, flori etc.

În săptămâniile următoare, aproape toti copiii au început să mâzgălească din nou, iar frustrarea lor în jurul desenelor „urâte„ a dispărut.

În această gradiniță, cărțile de colorat nu au mai fost o optiune, iar părinții au fost anunțați de decizia și demersul prin care au ajuns la această hotarâre, după cele observate la grupă, astfel că mulți dintre aceștia au ales să facă unele schimbări chiar și acasă.

Cred că o parte din această expresie a stimei de sine scăzute în rândul copiilor foarte mici este legată de modul în care lumea occidentală vede educația.

 În multe grădinițe din Israel și poate din întreaga lume, aproape toate sugestiile și intervențiile  vizează învățarea cognitivă. Alfabetizarea și matematica reprezintă prioritatea principală a societății noastre.

Jocul și arta sunt de asemenea manipulate și dirijate în acest sens. a sugera unui copil de patru ani să copieze o imagine, sustine exact acest lucru. Învățarea unui copil cum să deseneze o figură umană și corectarea acestora este o problematica foarte serioasă. 

Lumea occidentală măsoară elementele cantitative!

Ne plac numerele și tabelele, deoarece sunt științifice, ceea ce ar putea să însemne că acestea sunt corecte, nu? Dar, cum se măsoară curiozitatea, jocul, bucuria, imaginația, bunătatea și dărnicia?

Toate sunt calitative! Aceste calități sunt cele care ne fac oameni și nu capacitatea noastră de a citi de la vârsta de cinci ani. 

Așadar, la școală, desenele reprezentative primesc laude, dar laude pentru joc, imaginație și bucurie, doar de dragul acestor aspecte sunt foarte rare.

Cum ar fi să ne privim a fi mai mult decât doar niște creaturi cognitive?

Acest articol face parte din proiectul Grammar of Drawing -limbajul expresiv al desenului, format dintr-o minunată colaborare între Suzanne Axelsson, Nona Orbach și Roberta Pucci.

Este de asemenea tradus în cinci limbi, de astazi si in limba Română aici pe art’nativ, bineînteles cu acordul minunatei autoare Nona Orbach. 

Engleză

Spaniolă

Ebraică

Italiană

Suedeză

*Toate imaginile atasate apartin autoarei.