Astazi e timpul potrivit pentru a va povestii o experienta minunata traita in noiembrie 2016. La ultimul curs teoretic din programul de formare art terapeutica (primii 2 ani) am avut ca subiecte principale miscarea vietii si identitatea. Astfel ca la un moment dat in cadru exercitiilor practice s-a potrivit sa aleg sa lucrez biletelul cu tema SIGURANTA. Primul meu gand a fost unul de dezamagire, putin mai multa anxietate si lipsa unei armonizari personale cu acest cuvant. Pentru mine, siguranta are de-a face cu increderea, iar asta este o tema personala care ma tot urmareste si ma determina sa cresc si sa ma dezvolt continuu. Interesant cum lipsa increderii ma provoaca sa ma incred!
Dupa ce am stat cateva minute si am simtit emotiile descrise mai sus, m-am hotarat sa ma joc si … da, da, sa ma incred in proces! Asa ca dupa ce am aruncat rapid privirea peste materialele artistice, am simtit ca “astazi” nu ma incadrez in foaie si ca ceea ce simt sa exprim va fi ceva tridimensional. Asa ca m-am imbracat bine, pentru ca batea un vant destul de puternic si am plecat pe strazile din Bucuresti in cautarea unor elemente din natura care sa ma satisfaca si care sa ma ajute sa ma exprim.
Am gasit un gard uscat, cu multe crengute care atarnau pe jos prin iarba, m-am gandit sa le rup in asa fel incat sa nu distrug gardul, ci mai degraba sa iau crengile care oricum putrezeau peste iarna sub zapada. Am adunat o mana buna de crengute, si cateva frunze colorate in nuante aramii de toamna; simteam totusi nevoia de ceva verde, asa ca am mai cautat cateva stradute dupa ceva muschi, nu am gasit, insa am gasit o iarba creata de un verde crud, se potrivea cromatic cu ceea ce-mi doream. Multumita si incantata cu toate “darurile” naturii m-am intors in curte sa incep sa si lucrez cu materialele gasite, aici incepea adevarata distractie.
Ma gandeam cum as putea sa exprim siguranta… am inceput sa fac cateva cercuri din crengute, cu gandul sa creez o sfera care sa stea fara sa fie legata, sa fie sustinuta cumva doar din dimensiunile cercurilor si din nodurile crengilor. Nu a fost usor. Asa am aflat ca sa creezi siguranta -un safe place, nu e neaparat usor. Sa contina libertate cumva intr-o structura, care nu este fixa si nici nu ofera certitudini pe viata, dar totusi fiind o structura ofera suficienta sustinere incat sa fie exact ingredientul necesar progresului. Asezand cercurile din nuiele, aceastea s-au desprins de nenumarate ori, s-au desfacut, s-au prabusit cand sfera era aproape gata, pana cand intr-un anumit moment s-a asezat singura si a ramas o sfera, a fost momentul in care eu am renuntat sa cred ca siguranta este ceva care se castiga si apoi ne mandrim cu ea :))… Nu; sa creem si sa oferim siguranta presupune sa ne angajam intr-un proces continuu de munca cu noi insine si cu ceilalti, sa fim implicati, prezenti si constienti de ceea ce noi exprimam.
Nu e de loc un lucru usor, insa in momentul in care intelegem ca “lucrurile SUNT asa cum SUNT, iar noi suferim doar pentru ca ni le imaginam altfel” Rachel Wolchin, atunci vom putea sa traim si sa ne iubim liber!
…Si mi-a mai amintit ceva important acest proces, si anume ca lucrurile pot sa arate diferit in functie de locul din care le privesti!
“As you change your point of view, your views bring about a change in you.” ― George Alexiou
